de poţi să-ncătuşezi
gându-ţi ucigaş
şi laş…
când toţi din jur
capul şi-l pierdură
inima-ţi înveninând
cu lacrimile lor de ură…
de poţi în tine-ncredere să ai,
în timp ce prietenii de altădată,
neîndurători te-au părăsit demult,
dar i-ai iertat, pentru ceea,
ce-au ajuns şi sunt…
de poţi s-aştepţi,
făr’ s-osteneşti în delăsare…
şi nici de minciună-ntinat,
să nu dai frâu liber, mâniei tale…
de poţi s-arăţi, ceea ce eşti,
nici un tu prea bun
sau prea deştept,
iar de visezi,
din vis-stăpân legitim,
să nu-ţi faci adept…
de viaţa-ntreagă
şi clipa de moarte,
poţi s-eternizezi,
pe-acelaşi cântar,
să le aşezi…
de poţi adevărul,
rostit de-al duşmanilor
desfrânate oşti…
răstălmăcit minţilor bolnave,
să-l auzi împletit cu-nşelăciunea,
în curse uriaşe pentru proşti…
de poţi să ai curajul a privi
ruina, ce-ntunecă privirea-ţi slabă,
într-o ireparabilă toamnă
veştejită de-atâta osteneală;
veşnicie a bătrâneţii
în sărăcia de senin,
ce-mpotmolintu-te-a-n venin…
având frântura-ndrăznelii,
de-a te-ntoarce
cu ochii largi spre cer…
şi cu mâinile înţărânate,
palate a ctitori din efemer…
de poţi pe-un mărgăritar-de-zar,
averea-ţi, moştenită s-o rişti
şi atunci, sfârşind în evaziv,
să proclami, regatu-ţi:
pierdut-definitiv!…
de poţi trupul vlăguit,
sclav absolut…
să ţi-l mai biciuieşti năprasnic,
rănind, în fapt, nimicul gras,
ce-n lăcomie ţi-a rămas…
de poţi umple cântecul nemăsurat
al infinitului acela de minut,
măcar, cu paguba-penumbre
a zeităţii, noi, din 61 de secunde…
atunci, al tău va fi PĂMÂNTUL
şi tot ceea ce există-n EL…
ba, mai mult,
vei şti în cele din urmă…
că eşti, într-adevăr, un om,
un OM, atât…
şi nu o turmă!…
IF ( DACA ) -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu